Într-o lume a globalizării, datinile şi tradiţiile strămoşeşti sunt cele
care ne diferenţiază ca entitate etno-folclorică. Fiecare zi, fiecare lună a
anului îşi are caracteristicile ei străvechi după care se ghidează şi azi ţăranii
din zona subcarpatică a Jiului.
Martie a treia luna a anului la romani,
era totuşi considerată prima în calendarul roman.
BABA DOCHIA. Mărţişorul (1 martie)
Luna Martie debutează cu zilele
Babei. În unele locuri se ţin doar trei zile: prima reprezintă primăvara,
a doua fiind vara iar a treia toamna, respective semănatul, lucrul şi culesul. Corespunzător
fiecărei zile-anotimp îi este caracteristică starea meteorologică a vremii.
Dar exista şi locuri în care sărbătoarea ţine nouă (9) zile, fiind denumită
în popor Dochia cu noua cojoace, de la întâi la nouă martie. Orice persoană îşi
alege dinainte câte o babă. Dacă ziua în care şi-a ales baba este frumoasă, aşa
va fi şi în viaţa lui, dar dacă baba aleasa este cu vremea urâtă, rea,
friguroasă sau ninge, atunci omul era trist. După babe urmează zăpada mieilor şi
a berzelor.
Tot în prima zi din martie este şi datina purtării mărţişorului. Din vechime în zona Jelesului, mărţişorul şi-l
confecţionau fetele în săptămâna brânzei din fire albe şi roşii. Acest mărţişor
artizanal este purtat până când înfloresc piersicii, când fetele îl puneau pe o
crenguţă înflorită, crezându-se că astfel cel care l-a purtat va fi mereu
frumos şi iubit ca o floare. Acelaşi obicei, cam cu aceleaşi valenţe se întâlneşte
şi în zona Săuleşti sau Roşia de Jiu. Cândva purtau mărţişor copiii şi tinerii,
dar astăzi se poartă doar de reprezentantele sexului frumos. Punerea mărţişorului
pe 1 martie se crede ca aduce noroc şi fereşte de boală, de deochi sau de
farmece pe cel care-l poartă.
MUCENICII (9 martie)
Data de 9 martie reprezintă sfârşitul babelor şi începutul zilelor moşilor,
dar şi începutul anului agrar.
În multe sate din Gorj se face de mucenici şi o turtă mare ori o azimă, în
care se frământă şi bănuţii. Aceasta se împarte la membrii casei şi se crede că
cel care primeşte bănuţii cei mai mulţi este cel mai norocos în noul an. Tot de
mucenici se mai fac şi focuri în livezi. Focurile semnifică arderea spiritului
iernii, renaşterea naturii, au rol purificator în planul credinţei, dar sunt profilactic fertilizatoare în grădini, livezi şi vii, prin
înlăturarea insectelor şi a şerpilor sau prin diminuarea pagubelor produse de îngheţurile
primăverii. La Sănăteţi oamenii credeau că doar focurile aprinse de mucenici
puteau ajuta pământul să se încălzească mai uşor şi să fie un an agrar nou mai
bun. La Răchiţii se credea că numai după căldura focurilor de mucenici se putea
începe semănatul.
,,Intră frig şi ieşi căldură,
Să se facă vreme bună,
Pe la noi prin bătătură”
Tot în această zi mai sunt şi alte practici: la Godineşti se bagă zăpadă în
casă ca să nu ai purici peste an; apa oprită din zăpada de la mucenici gospodinele
o foloseau la curăţenia de Paşti. Prin unele părţi se spune că aşa cum este
vremea în ziua de mucenici, aşa va fi încă 40 de zile de atunci încolo.
ALEXIE, omul lui Dumnezeu (17
martie)
Sărbătoarea corespunde cu începutul anului piscicol, sfântul Alexie fiind
socotit protectorul pescarilor dar şi al vieţuitoarelor care iernează sub pământ.
Calendaristic sărbătoarea este apropiată de echinocţiu de primăvară. În aceasta
zi, în unele sate gorjene se aprind focuri ca şi la mucenici, având cam aceeaşi
simbolistică - apărarea de şerpi şi alungarea insectelor din grădini şi livezi.
Unii pescari din satele de pe Jiu postesc în această zi pentru a avea noroc.
BLAGOVEŞTENIILE (Bunavestire, 25
martie)
Sărbătoarea Blagoveşteniilor este cunoscută, în popor, ca ziua cucului, căci
din aceasta zi cucul începe să cânte. Se obişnuia să se aprindă focuri prin
livezi şi prin grădini, să ,,fugă
duhurile rele”. Întotdeauna această zi cade în Postul Paştelui şi este
dezlegare la peşte. Se spune că cei care mâncă peşte în această zi sunt uşori şi
sprinteni ca peştele. La Negomir se obişnuieşte ca peştele ce rămâne de la masa de
Blagoveştenii să se îngroape, pentru a se evita dedulcirea. La Blagoveştenie se
scot vitele la păscut, iar ciobanii urmăresc cum se comportă animalele şi pot
prevedea cum va fi anul agricol viitor. Daca oaia bolboroseşte în iarbă, atunci
se anunţă o vară mănoasă, iar dacă se ridică ceaţa în această zi, atunci va fi
o primăvară timpurie. Se mai spune că aşa cum este vremea în această zi, aşa va
fi şi în prima zi de Paşte.
În România anului 2012, când traiul zilnic ,,la bloc” este tot mai
dificil, dai orice pe posibilitatea să poţi spune ca ,,mă duc la ţară”. Dar câţi dintre orăşenii get-beget ştiu credinţele
ţăranului român de odinioară, câţi ştiu cum să se comporte astfel încât să nu
trezească furia naturii sau a vieţuitoarelor sălbatice? Dacă întrebi în oraş de
ceea ce am transmis mai sus ca datini vechi, vor râde de tine sau te vor crede
puţin sărit de pe fix. Dar într-un sat gorjenesc încă se mai practica aşa ceva,
pot spune sincer căci eu însămi locuiesc la sat şi încerc să urmez şi învăţăturile
bătrânilor.
O vorba veche româneasca spune ,,cine
nu are bătrâni să-şi cumpere”. Poate este timpul să ne întoarcem către bătrânii
satului, să-i întrebăm cum este mai bine să procedăm în muncile agricole şi
atunci poate primăvara nu va veni prea friguroasă, poate vor cădea ploi când
ogorul o va cere pentru o recoltă mănoasă, poate vom cosi nutreţul pentru
animale şi vom putea strânge recolta câmpului la timpul optim. Nu ne împiedică
nimic şi nimeni să evoluăm, să ne tehnologizăm munca în gospodărie, poate chiar
bătrânii vor fi primii care se vor bucura că îi ajutam să-şi facă treburile mai
bine.
Informaţii culese din
,,Obiceiuri şi datini din Gorj”, autor Al. Doru Şerban.
Pagină realizată de Carmen Curelea
